Lou Tresor dóu Felibrige - page 543

CHARPIE
GHARRO
535
Cliarpisse, isses, is, issèn,
issès,
isson.
Rabagas voulout
un
moumen
Lou
charpi
dens
soun
doumicile.
a.
ferrand.
Se charpi,
v.
r.
Se harpailler,
v.
estri-
goussa.
Charpi,
charpit
(1. g.),
ido,
part.
Saisi,
ie.
Charpi,
v.
Suplice
;
charpié,
v.
escarpido.
charpie,
n.
p.
Charpier,
nom
de fam.
vau-
clusien.
Charpigna,
charpignous,
v.
charpina, char-
pinous
;
charpilho,
v.
chapoutiho.
charpin,
carpin
et
cakpi
(1.),
chaspin,
jaspin,
s.
m.
Grattelle,
rouvieux,
gale des
chiens
et
des
chevaux, éruption cutanée
qui
amène la chute
du
poil
;
mauvaises herbes
qui
dévorent
un
champ
; ver
rongeur,
souci, in-
?uiétude,
mal-être, fâcherie,
dépit,
v.
carni-
ès,
mourbin,
pegin
;
massacre, v.
cliaple
;
maussade,
hargneux,
v.
charpinous
;
Char-
pin, Cherpin,
noms
de
fam.
provençaux.
Enfant qu'a
lou
charpin,
enfant mutin.
Que
n'agués jamai
lou charpin.
t.
gros.
Que fau
faire
Pèr
te
plaire !
De
charpin
me
fas creba.
c.
blaze.
l'a
long-temps
que moun cor acampo
un
grand
t. aubanel.
[charpin.
De
poulet, de lapin,
Dins tóutei leis
oustau
se
fara de
charpin.
f.
chailan.
R.
charpina.
charpina, charpigna
(1.),
chaupina(m.),
charpena,
charpiéuna,
jarpièuna
(d.),
chaspina, jaspina, gespina
(rh. g.),
ges-
pigna
(d.),
chapina,
chapigna
(lim.),
V. a.
etn.
Houspiller,
taquiner, pointiller,
inquié¬
ter,
v.
carcagna,
carpigna
;
être
de mauvaise
humeur,
se
dépiter, grommeler,
rechigner,
v.
becliiga,
mourbina,
pegina.
Faire
charpina,
faire
rager.
Lou dous
pantai d'amour
que
lou charpino.
l.
roumieux.
Quand
la cabaretièiro arribo
en
charpignant.
l. beaulard.
Se
charpina, v. r.
Se
taquiner,
se
quereller
;
s'inquiéter,
se
dépiter.
Quand
tout
se
réjouis,
fas
que
te
charpina.
j.
roumanille.
Quand
se saran
proun
charpina,
calaran.
id.
Charpina,
chaupignat
(1.),
ado,
part.
Hous¬
pillé,
taquiné,
ée.
R.
carpina,
carmena.
CHARPINADO, CHAUPINADO
(m.),
s.
f.
Rixe,
querelle,
v.
carpinado,
esbourrassado.
R.
charpina.
CHARPiNAGE,
CHAUPi\À(ii
(m.),
s. m.
Ac¬
tion
de
houspiller, de
se
harpailler, de
se
dé¬
piter,
v.
carpinage.
R.
charpina.
charpin
aire,
chapinaire,
areixo, ai-
ris, aïro,
s.
et
adj. Celui,
celle
qui
houspille,
qui
taquine,
qui
se
dépite,
v.
capignaire. R.
charpina.
charpinarié,
s.
f. Effet de
la
grattelle
;
maussaderie,
mauvaise
humeur,
v.
bechi,
la-
gno.
Charpinariè
de tèms,
temps
maussade, fri¬
mas.
R.
charpina.
charpinas,
s.
m.
Grand
dépit, grand
sou¬
ci,
v.
grevanço,
testage.
R.
charpin.
CHÁrpineja,
v.
a.
Pointiller, taquiner,
v.
carpineja. R.
charpina.
CHARPINÈU,
n.
p.
Charpenel,
nom
de
fam.
mérid. R. Char peno
charpinous,
charphijfous.chaspinous,
jaspinous,
ciiaiîhigxous(iim.),
ouso, ouo,
adj. Gratteleux,
euse,
v.
gratclous
;
hérissé
de
pointes, rabougri,
ie,
v.
carpinous
;
har¬
gneux,
querelleur, soucieux,
euse,
maussade,
inquiet,
iète,
v.
capignous, picagnous.
Charpinous
coumo un
gat.
a.
thomas.
Moun
cor es
segrenous
E
charpinous.
isci.o
d'os.
Li
a
de cervellos
charpinousos.
,
.
c.
brueys.
-il.
charpin.
charpis,
charpit
(g.),
s.
m.
Charpie,
en
Languedoc,
v.
escarpido;
brindilles
mortes
d'un arbre
qu'on élague,
v.
buscaioun.
Apausa lou
charpis
sus
sa
plago.
lafare-alais.
R.
charpi, escarpi.
Charpo,
v.
cherpo
;
charpous,
v.
charbous
;
charquà,
v.
chacua.
charquihoun,
n.
p.
Charquillon,
nom
de
fam.
alpin.
charra, chara
(1.),
(cat.
xarrar,
esp.
port.
charlar,
it.
ciarlare,
rom.
cat.
garrular, lat.
garrulare),
v. n.
Causer, faire
la
conversa¬
tion,
v.
devisa,
parla;
babiller,
jaser,
v.
ba¬
billa,
barja;
gronder,
réprimander,
v.
charpa.
Vos que
charren
un
pau
?
veux-tu
que
nous
causions ?
charrabalan,
onomatopée
du chant
de la
mésange,
v.
charabiat
?
Lei lucre faran lei
serraire,
Lei
chincharro
charrabalan.
boui-abaisso.
Charrabali,
v.
charivarin.
charrac
(cat.
xarrac,
scie),
n. p.
Charrac,
nom
de
fam.
méridional.
charraca,
v. n.
Rater,
en
Guienne,
v.
rata.
charradeto, charreto,
s.
f.
Petite
cau¬
serie,
v.
devis.
Pèi la
galhardo charradeto
E
pèi la
ûno
cansouneto.
b. floret.
E sentiéu lou besoun
d'enca
'no
charradeto.
a.
crousillat.
R. charrado.
CHARRADiS, CHARRADisso,
s.
Conversation
animée,
longue
causerie,
entretien
de
plusieurs
personnes,
v.
parladisso.
Soun
rustre
marridun,
soun
fèu,
soun
charradis.
ét.
garcin.
Ei charradis fasènt
segui l'eisèmple.
mèrentié.
Aquel avis mi bouto
en
lisso
De
vous
faire
ma
charradisso.
t.
gros.
Leissas-me
'n pau
la charradisso.
j.
diouloufet.
R. charra.
charrado
(cat. xarrada),
s.
f.
Causerie,
conversation,
v.
parlado
;
charade,
sorte
d'é¬
nigme,
v.
devinaio
;
gronderie, réprimande,
mercuriale
(it.
sciarrata),
v.
charpado
;
pour
charretée,
v.
carrado.
Faire la
charrado,
causer;
avèn
fa 'no
bono
charrado,
nous avons
causé
longuement.
R.
charra.
charragal,
s. m.
Terrain
creusé par une
eau
torrentielle, ravine, dans l'Aude,
v.
de-
lièurado, ensarriado,
ragas.
Lous
qu' am' aquel rèc
an
afaire
Se
veson
mai d'un
charragal.
h. birat.
R.
charrèc.
charrage,
charràgi
(m.),
s. m.
Action
de
causer,
v.
partage
;
manie
de gronder,
de
trouver
à
redire,
v.
renage.
Malavalisco
toun
charrage
!
a. boudin.
R. charra.
charrairas, charreiras
(m.),
asso,
s.
Grand
causeur,
bavard, arde,
v.
barjairas.
Lei charreiras
liounés
e
parisen.
v. gelu.
R. charraire.
charraire,
areixo,
airis, airo
(cat.
xarraire,
air
a,
port,
charlador),
s.
et
adj.
Causeur,
hâbleur,
euse, v.
barjaire,
parlaire
;
grondeur,
euse, v.
charpaire,
renaire;
Cha-
raire,
nom
de fam. méridional.
Tu sies
un
charraire,
Laisso
aqui
toun
fraire.
vieux noël.
Vous
cresèsjfoueço
du,
li
dis, pàurei charraire !
v. gelu.
Degun m'a jamai fa
passa
pèr
un
charraire.
f. peise.
R. charra.
cilarramagnou,
s. m.
Ëtameur
ambulant,
dans le
Tarn,
v.
estamaire,
magnin.
cHARRAïuÉ,
CHARRAIÉ
(rh.),
s.
f.
Causerie
incessante,
manie
de
causer, v.
parlariè. R.
charra.
charras,
ciiARRASSO,
n.
p.
Charras, Cha-
ras,
Charrasse,
Charasse,
Charasson,
noms
de
fam.
dauph.
R.
charre.
Charrascle,
v.
charruscle,
CHARRASCLiNo,
s.
f.
Crécelle,
en
Gascogne,
y.
carin-cara,
cri-cra,
charruscladèro,
cra-
cineto, raqueto, reineto. R.
carrascla.
charrasseja,
charrassia
(m.),
v. n.
Jaser,
jacasser,
babiller,
v.
barja.
R. charra.
Charrau,
v. carrau.
charre
,
arro
(basque char,
mauvais
;
port.
esp.
charro, rustre), adj.
Rustre,
mé¬
chant, dans les
Landes,
v.
chourro
;
vil, fai¬
ble,
qui
a peu
de consistance,
en
Réarn,
v.
aule,
marrit
;
gris, ise,
en
Gascogne,
v.
garre.
lin
pèc,
un
charre,
un
triste
ausèt.
j. larrebat.
Charre ômi de lèi
e
hastiau.
id.
Charre,
v.
càrri
(char);
charrè
pour cau-
dra(il faudra),
dans
les
Alpes,
v.
calé.
charrèc
,
s. m.
Ruisseau des
rues, en
Guienne,
v. rec,
regolo.
Es egau,
Voltaire
es
h
terro
Dens lou
charrèc,
proch
de l'esgout.
a. ferrand.
R.
carre,
rèc.
Charrei,
v.
carré
;
charreia, charrea,
v.
car-
reja
;
charreiras,v. charrairas; charrèiro, char-
rèiri, eharrèri,
v.
carriero
;
charreirou,
v. car-
reiroun
;
charrèl,
v.
carré.
charreto,
s.
f.
Petit broc,
en
Gascogne,
v.
gerleto
;
pour
charrette,
v.
carretó
;
pour cau¬
serie,
v.
charradeto. R.
charro.
Chàrri,
v.
càrri
;
charria,
v.
carreja;
char-
riado,
v.
carriado
;
charriau,
v.
carrau
;
char-
ribali,
v.
charivarin.
charrié,
charré,
chiori
(for.),
chairié,
cheirié(d.),
s. m.
Charrier, drap
pour
la les¬
sive,
en
Forez
et
Dauphiné,
v.
chadrié, cai-
ri'e,
flouriè
;
Charrié, Cha/rier,
Charrey,
Charreyon,
Carrié,
Carriès,
Cairié,
noms
de
fam.
mérid. R.
chadrié, cairi'c.
Charriero, charrièiro,
v.
carriero; charriei-
rou,
v.
carreiroun
;
charrilho,
v.
carriho.
charrin,
s. m.
Mauvaise
humeur,
v.
char¬
pin, chagrin. R. charra,
charre.
charrin, ino,
adj.
Maussade,
hargneux,
euse,
bourru,
ue,
v.
ranchin,
renous;
sobri¬
quet
des
habitants de Forcalquier, de
ceux
d'Apt
et
de
ceux
de
Mormoiron
(Vaucluse)
;
Charrin,
nom
de fam.
provençal.
Biòu
charrin, bœuf
un
peu
méchant;
uno
charrino,
une
jeune
mule,
une
petite mule,
à
Béziers. R.
charre.
CHARRiXARiÉ,
s.
f.
Maussaderie,
mauvaise
humeur
habituelle,
inquiétude,
v.
charpina¬
riè. R.
charrin.
charrineja,
charrinea
et
jarrinea(a.),
v. n.
Être
maussade,
murmurer,
v.
charpina,
rena.
R.
charrin.
Charriot,
v.
carriòu
;
charrìri,
v.
carriero.
CHARRIT,
s. m.
Espèce d'oiseau
qui
se
tient
dans les
prairies,
connu
en
Gascogne,
v.
char-
lot
?
Lou charrit
charrito
pèus
prats.
g.
d'astros.
R. charrita.
CHARRITA,
v. n.
Bruire
comme
la
poêle
sur
le
feu,
en
Gascogne,
v.
brounzina,
cherri.
Lou
charrit
que
pèus
prats
charrito.
g.
d'astros.
Lous dannats
soun
abarrejats,
Charriton
e
cridon
misèro.
b.
cassaignau.
R.
cherri,
tarrida.
charrito,
n.
de 1.
Charritte (Basses-Pyré¬
nées).
charro
(esp.
cliarla, it.
ciarla),
s.
f.
Ca-
queterie, babil,
v.
babiho.
Faire
peta
la charro,
caqueter,
dégoiser
;
n'a
que
de charro,
il
n'a
que
du
caquet.
Me fau
toun
pichot rire
e
ta
charro galoio.
a.
crousillat.
1...,533,534,535,536,537,538,539,540,541,542 544,545,546,547,548,549,550,551,552,553,...2382
Powered by FlippingBook