Lou Tresor dóu Felibrige - page 1910

.
son
argent
est
à l'abandon
;
peut-être
pour
arrant,
errant, dans
ce
dernier
sens,
v.
ar-
rage.
La
gragnoto
poulso
Al
l'an
d'un
grapautl.
E.
GLEIZES.
Tout
acò dins lou
carcagnòu
Se
trais
à
ran,
à
pleno
pougno.
A.
LANGLADE.
Conférer
ce
mot
avec
le
rom.
rana,
cran,
entaille
d'une
mesure
de
capacité, du lat.
crena
et
l'ail,
ranci, bord.
Han
(rameau),
v.
ram
;
ran
pour
rèng
(rang);
ran
pour
rend
(il rend),
en
Gasco¬
gne; rana,
ranado,
ranaire,
v. rena,
renado,
renaire
;
ranalho,
v.
armalho.
ranc,
s. m.
Baguette, bûchette,
dans le
Périgord
et
les
Alpes,
v.
bleto,
broco
;
pour
rang, v.
rèng.
R. branc.
ranc,
renc
(d.),
ronc
(rouerg. d.),
(rom.
ranc,
b. lat.
rancum,
gr.
jnyix,
récif,
ou
páxTos,
colline),
s. m.
Roche
escarpée,
rocher,
écueil,
dans les
Cévennes,
le
Vivarais
et
le
Dauphiné,
v.
ro
;
paroi verticale
de
rocher, dans le Ver-
cors
(Drôme)
;
Dalran,
nom
de
fam.
Iang.
Lou
ranc
de
Perno,
le
rocher
de
Pernes
(Vaucluse).
Andant
de
ranc
en
ranc.
A.
LANGLADE.
L'aigo
sort
dóu
ranc.
G.
CHARVET.
ranc,
arranc
(b.),
rango
(niç.),
ronc
(rouerg.),
anco, onco
(rom.
ranc,'ranas,
it.
ranco),
s.
et
adj.
Boiteux,
cagneux,
euse, en
Languedoc,
v. cranc,
goi,
panard, ranquet
;
Ranc,
Banque,
Ranguis,
noms
de
fam. mérid.
Fa la
ranco
galino,
affecter
d'être
boi¬
teux,
hésiter,
faire
la sourde
oreille.
Pèr lous
blanchi, de galhards
soun
pas rancs.
M.
BARTHÉS.
A
pas
jamai
la
cambo
ranco.
A. MIR.
Conférer
ce
mot
avec
le lat. ancus,
man¬
chot.
ranca
(b. lat.
roncaré,
sarcler, lat.
run-
carej,
v. n.
et
a.
Travailler
d'arrache-pied,
avec
ardeur,
sans
relâche,
v.
arranca,
rús¬
tica, trima
;
rendre, restituer,
v. raca.
Ranque,
ques,
co, can, cas,
con.
Fau
ranca
d'uno aubo
à
l'autro, il
faut
ramer
du malin
au
soir
;
à
vogo
rancado,
à
force de
rames.
RANCAN,
adv.
Tout à
fait,
en
Guienne
;
ne
se
dit que
dans
cette
locution
: rancan
nièu.
li.
ranca.
Rancantouna
pour
racantouna.
RANCAREDO,
RANCADÈRO
(1.),
s.
f. Chaîne
de rochers
arides,
v.
roucaredo,
serriero
;
loche
qui
s-
délite, qui s'écaille
ou
s'émie,
montagne
scnisteuse,
v.
lavino,
roubino.
Uno rancaredo
loungarudo
part
de si
pèd.
F.
BLANCHIN.
La rancaredo
Ero
aspro e
resquihouso
e
redo.
CaLENDAU.
R.
ranc.
ranc
as,
ranchas(vív.),
roncas
(rouerg.),
s.
m.
Grand
rocher, affreux rocher,
en
Lan¬
guedoc,
v.
roucas.
A
l'abric
d'un rancbas.
B. FABRE.
Rancasses,
plur.
lang. de
rancas.
R.
ranc.
ranceja,
v.
n.
Être
rance
;
rancir,
v.
ranci.
Quand
pès
barrils
as
rancejat.
a. mir.
R.
rànci.
Rancelha,
v.
ranselha
;
ranché,
v.
renchié.
ranchet,
s. m.
Petit
roc,
rocher,
en
Viva¬
rais,
v.
roucassoun
;
recrudescence de
froid,
en
Forez,
v.
reguignado.
Èro
assetado
su
'n
ranchet,
Courduravo
soun
mantelet.
ch. pop.
yiv.
R.
ranc.
ranchi,
v.
a.
Donner par
force,
rançonner,
v.
raca,
rançouna.
Ranchissc,
isse,
is,
iss'en,
iss'es,
isson.
Faire
ranchi, extorquer, voler.
RANG
RANGORO
Pèr
sussisla, fau
que
fàssi ranchi.
v.
gelu.
M'an fa ranchi
de
cièrgi,
pèr
ma
part,
Un miech
escut.
id.
ranchié,
renchié
(m.),
ranché
(rh.),
ranché
(1.),
ranchou,
franchou
(d.),
s.
m.
Roulon,
pieu
qui
soutient les
ridelles d'une
charrette,
v.
ganche,
rounco
;
rancher,
pièce
de
bois
garnie de chevilles
qui
servent
d'éche¬
lons,
v.
cuièire,
escalassoun
;
Rancher,
nom
de fam.
provençal.
Vous
desmancho
un
renchié,
e sus
l'ai,
zóu
I fou-
trau
!
f.
peise.
Lou
troubaire
Ranchiè,
Joseph-liosalinde
Rancher, poète
provençal,
né à
Nice
(1785—
1843).
Conférer
ce nom
propre
avec
l'esp.
ran-
chero,
chef
de
chambrée.
R.
ranclio,
renco.
ranchiero,
ranchièiro
(rouerg.),
s.
f.
Ganse
de fer
qui tient
le roulon debout
sur
le
côté de la
charrette,
v.
peisseliero.
R.
ran¬
chiè.
ranchin,
ranquin
(rh.),
ino
(v.
fr.
re-
chin,
b.
lat.
ranchinus),
adj.
Inquiet, iète,
chagrin, ine,
v.
charrin,
garrançous, ragan,
rampin
;
Ranchin, De Ranchin,
nom
de
fam.
de
Montpellier.
Es
un
pau
ranchin, il
est
un
peu
har¬
gneux.
Lou coundanè d'un
loun
ranquin.
E. DAPROTY.
rancho,
s.
f.
Palissade
tressée
qu'on
fixe
le
long
des charrettes,
en
Limousin,
v.
ri-
dello.
R.
renco.
Ranchou,
v.
ranchié
;
ranchourun,
v.
ran-
goulun.
rànci,
rance
(1. g.),
ronce
(rouerg.),
ànc.io,
anco,
onço
(cat.
ranci,
esp.
it.
ran-
cio,
roum.
rancecì,
lat.
rancidus), adj.
et
s.
Rance,
v.
rançous
;
vieille
personne,
v.
vièi
;
Rancy,
Rance,
noms
de
fam.
méridionaux.
.
Vièi
rànci,
vieillard
décrépit
;
vièio
ran-
ço,
femme
flétrie
par
l'âge
;
òli
rànci, huile
rance
;
vin
rànci, vin rancio
;
leva lou
ràn¬
ci, ôter
le
rance.
prov.
D'en-darrié
se
fan li rànci.
Danso, danso,
Vièio ranço
!
dicton d'un
conte
de veillée.
ranci, se
ranci,
s'arranci
(g.), (lat.
rancescere),
v.
n.
et
r.
Bancir, devenir
rance,
v.
ranceja.
De pou, que
rancigue
ou
rancigo
(1.),
de
peur
qu'il
rancisse.
Ranci,
rancit
(g.
1.),
ido,
part, et
adj. Ran¬
ci, ie.
ranciduro,
rançuro
(d.),
rancetat
(1.),
s.
f.
Rancissure,
rancidité, partie
rance,
v.
rançun.
R.
ranci.
ranço,
s.
f.
La
Rance, rivières
de
Bouergue
et
de
Bretagne.
ranço,
s.
f.
Ëpervière
amplexicaule,
plante.
ranco-palhas,
s. m,
t.
injurieux,
à Tou¬
louse.
Fut ! le
ranco-palhas
!
p. BARBE.
B.
ranca,
palhas.
Rançou,
v. rançun.
rancougna,
rancugna
(1. g.),
rencou-
gna
(d.),
(esp. arrinconar),
v.
a.
Rencogner,
acculer,
v.
acoufina,
racantouna, ramba.
Se
hancougna,
v.
r.
Se
rencogner.
Me
rancùgni dins
un
cantou.
J.
AZAÏS.
Bancougna,
rancugnat
(1.),
ado,
part, et
adj.
Rencogné,
ée. R.
rc,
cougna.
rancoulo,
n.
p.
Bancoule,
nom
de
fam.
languedocien.
Bancoulun,
v.
rangoulun.
rançoun
(rom.
ranson, raanson,
reczon,
reenzon,
reemso,
resemsom, rezenson,
re-
zenso,
raencion,
redempció,
rempson,
it.
ranzone,
lat.
redemptio, onis),s.
f.
Rançon,
v.
rachat, redemcioun.
Soun
dins la persouno
d'un
petit
garçoun
691
Que
soun
paire douno
Pèr
voslo
rançoun.
N.
SABOLY.
rançouna
(rom.
ransonar,
it.
ranzona-
re),
v.
â.
et
n.
Bançonner,
v.
paupa
;
finan¬
cer,
v.
espounga,
ranchi.
Faire
rançouna,
rançonner
quelqu'un
;
l'an
fa
rançouna,
on
l'a
rançonné.
Rançouna
pàureis ineinagiers.
C.
BRUEYS.
Sarié
juste que
rançounèsson
E
qu'à vint francs
lou
resounèsson.
C.
FAVRE.
Rançouna
,
rançounat
(g. 1.),
ado,
part, et
adj. Rançonné,
ée.
R.
rançoun.
Rancoûnlra,
rancountre,
v.
rescountra,
res-
contre.
rancous
,
ouso,
adj.
Rocheux,
euse,
v.
roucassous.
R. ranci.
rancous, rangous
(m.), adj. Mal châtré,
qui
n'a qu'un
testicule,
en
parlant
d'un cheval
ou
d'un mulet
qu'on
a
taillé
imparfaitement,
v.
galet.
Bèl ai que
vas en
roumavàgi,
Ti recoum'andi à
sant
Aloi
Afin que,
de
retour
de
viagi,
Noun
vèngues
ni
rangous
ni
goi.
ANONYME.
R.
ranc
3.
rancous, ouso
(port,
rançoso,
it.
esp.
rancioso),
adj. Qui
sent
le
rance,
v.
rànci.
RANÇUN, RANÇOU
(1.), (it. rancidume),
s.
m.
Odeur de
rance,
du
lard
rance,
levure
du
lard.
Un
ome
acrouchouni
te
boufavo
au
cagnard
Sa
soupo
de
rançun
que
trouvavo
bèn
bono.
ESPAZE.
R.
rànci.
rancur,
rancun
(1.), (rom.
cat.
esp.
port,
lat.
rancor,
v.
fr.
rancœur,
it.
rancore),
s.
m.
Regret,ressentiment,
v.
regret.
Or
dounc,
se
dins
mi
vers
n'óublidave
quaucun,
Contro
un
paure
nanet
qu'ague
ges
de
rancun.
C.
REYBATJD.
rancura,
rancula(rh.),
rencura
(lim.),
arrencura,
arrengura
(b.),
(rom.
ran-
curar,
rangurar,
b. lat. it. rancurare),
v. a.
Reprocher,
réclamer
;
plaindre,
regretter,
v.
plagne.
Rancuro
lou
vèntre, il
a
mal
au
ventre
;
rancurés
pas
voslo
peno,
ne
rencurei
pas
vostro
peno
(lim.),
ne
regrettez
pas
votre
peine.
Se
rancura,
arrengura-s
(b.),
v.
r.
Se plain¬
dre de
quelqu'un, gronder,
se
fâcher,
protes¬
ter,
se
récrier,
porter
plainte,
réclamer
;
ré¬
criminer.
Ai
endura
Sènso
me rancura.
N.
SABOLY.
R.
rancur.
rancur
aire,
arello,
airis, airo,
s.
et
adj. Celui,
celle qui
se
plaint, qui
proteste,
v.
renaire.
Paciènt
e
jamai
rancuraire.
A.
BOUDIN.
R.
rancura.
rancurant,
anto
(rom.
rencurant,
ren-
curan,
rancurant),
adj.
Plaignant,
récla¬
mant,
ante,v.
plagnènt.
R.
rancura.
RANCURÈU,
ItANCURÈL (1.1,
ei.lo,
adj.
Ce¬
lui,
celle
qui
se
plaint
souvent,
maussade,
grondeur,
euse, v.
charrin,
rampin,
ran-
ganèu
;
Uancurel(b.
lat.
Rancurellus),
nom
ae
fam.
lang.
;
Rencurei
(Isère),
nom
de
lieu.
Beineto
Rancurello
,
Benoîte
Rancurel,
nom
d'une
bergère
qui
figure
dans la
légende
de
N.-D. du
Laus. R.
rancur.
rancuro,
rencuro
(m.),
arrexcuro
(b.),
ranculo
(rh.),
rancuno,
rancugno,
rencuno
(1.),
rancumo
(querc.),
(rom.
ran¬
cura,
esp. rencura,
it.
rancura,
b.
lat.
ran¬
cura,
arrencura),
s.
f.
Rancune,
ressenti¬
ment,
regret;
récrimination,
plainte,
v.
la-
gno,
pegin,
segren
;
patronage
d'un
saint,
en
Rouergue,
v.
prouteicioun;
la
Rancure,
af¬
fluent de la
Durance
près
d'Oraison (Basses-
Alpes).
Teni,
garda
rancuro,
garder
rancune;
n
88
1...,1900,1901,1902,1903,1904,1905,1906,1907,1908,1909 1911,1912,1913,1914,1915,1916,1917,1918,1919,1920,...2382
Powered by FlippingBook